PCB rigid, numit adesea doar PCB, este ceea ce se gândesc majoritatea oamenilor când își imaginează o placă de circuit. Aceste plăci conectează componente electrice folosind piste conductoare și alte componente dispuse pe un substrat neconductor. Pe plăcile de circuite rigide, substratul neconductiv conține adesea pânză de sticlă, care întărește placa și îi conferă rezistență și rigiditate. Plăcile de circuite rigide oferă un suport bun pentru componente și oferă o rezistență termică bună.
DeşiPCB flexibilDe asemenea, au urme conductoare pe un substrat neconductiv, acest tip de placă de circuite utilizează un substrat flexibil, cum ar fi poliimida (PI). Baza flexibilă permite circuitului flexibil să reziste la vibrații, să disipeze căldura și să se plieze în diferite forme. Datorită avantajelor lor structurale, circuitele flexibile sunt din ce în ce mai folosite ca opțiune în dispozitivele compacte, cum ar fi dispozitivele inteligente, telefoanele mobile și camerele foto.
Pe lângă materialul și rigiditatea stratului de bază, diferențele semnificative între PCB-uri și circuitele flexibile includ:
1. Materiale conductoare: Deoarece circuitele flexibile trebuie să se îndoaie, producătorii pot folosi cupru mai moale recoacet în rolă în loc de cupru conductor.
2. Proces de fabricație: în loc să utilizați rezistență de lipit,PCB flexibilproducătorii folosesc un proces numit film de acoperire sau suprapunere pentru a proteja grafica circuitului expus a PCB-ului flexibil.
3. Cost: Costul circuitelor flexibile este de obicei mai mare decât cel al plăcilor de circuite rigide. Cu toate acestea, deoarece plăcile de circuite flexibile pot fi instalate în spații compacte, inginerii pot reduce dimensiunea produselor lor, ducând la economii indirecte de costuri
